Îi simțeam bătăile inimii
când îl vaccina,
parcă nu se mai termina.
Mă dureau
înțepăturile din tălpile-i păroase,
care se infectau,
se vindecau și altele-apăreau.
Mă intriga prostia lui
când fura
ciorapi, mănuși,
pe care le păzea
și apoi le-nghițea.
Mult mai suferea
pân-le vomita!...
Îmi plăceau urechile lui clăpăuge,
dar adesea pline de sânge.
Am trăit
suferințele câinelui,
azi mai apăsătoare este lipsa lui.