Am o mare credință în lucrurile care încă nu au fost spuse.
Vreau ca simțirea evlaviei mele celei mai adânci să fie eliberată.
Ceea ce nimeni încă n-a îndrăznit să riște și să adeverească
va fi pentru mine o provocare căreia va trebui să-i fac față.

Dacă acest gând pare infatuat, Doamne, să fiu iertat.
Căci vreau să-Ți spun:
strădaniile mele vor fi ca o forță grozavă,
cât se poate de nefurioasă, lipsită de timiditate,
așa cum copiii mici își arată dragostea pentru Tine.

Cu aceste fluxuri ce se revarsă, asemeni râurilor, cu delte
care se desfac ca brațele spre a atinge largul mării, cu mareele repetate care nu se opresc niciodată,
Te voi recunoaște, Te voi vesti
cum nimeni înainte n-a mai făcut-o.

Și dacă aceasta ar fi o prea mare îndrăzneală, lasă-mă
s-o săvârșesc ca să-mi îndreptățesc rugăciunea
ce stă atât de gravă și singură
înaintea frunții Tale, încercuită de nori.