Chiar vâslind spre lumină,
partea drumului mai norocoasă
trece printr-un ochi de pădure

cu fragii sălbatici copți.

Acolo am devenit culegători.

Cuvintele ne sunt puține,
buzele ca și fructele roșii și cărnoase,
aroma fragilor este și aroma ta,

febra înroșește dorințe.

Inimile paznici ai iubirii noastre
respiră mirosul din aer
și flămânde se doresc.

Asemenea luminii din fiecare ochi,
irisul tău verde
nu mă lasă să rabd singur.