de mult soarele n-a mai ieșit la tăiat copaci
scânteile ajung sus-sus noaptea sfârâie de
greieri dintr-o iubire mă tem
să-ți dezleg brațele din verdele acestui gând
ai putea să faci cuib păsării care hrănește cerul
pe burta goală a unui coș

spinarea unui monstru grâul despică pământul
să tot mergi pe coama lui până la prima
poveste de viață netitrată

e încă frig până să ne-ndrăgostim
pune-ți afectele astea pe tine

furtuna se dă jos pe funii acrobatic
ropot de pichamăr în mijlocul unui
scenariu pierdut în ape tulburi
noi
pe drum singuratici de parcă
așteptăm soarele la amiază
să ne taie brațele

(5 aprilie 2013)