ne țineam putreziciunea sub pat
lângă valiza de campanie
ne luam înapoi chipurile doar din apa rece din lighean
și ne mândream că iubirea noastră are ușurimea perdelelor

puneam sâmburii pe noptieră să nu murim în timpul coșmarurilor
dar era lumină în buzunarul ăla care ne transporta

sânii tăi vedeau camera prin bluza roșie
iar eu întindeam din pat mâna ca să îi mângâi
trecând chiar pe sub pragul ușii când te duceai la wc

ultima oară am stat pe o bancă
șoferul conducea peste limita admisă de vata de zahăr
ne luase amețeala din oase
până când într-un final ne-am despărțit
fiind duși fiecare în altă direcție
de câte un convoi gălăgios de melci

m-a doftoricit o călugăriță cu o cicatrice sub gât
m-a dat prin saliva ei cu infuzie de maci
mi-a stors în gură mătăniile buzelor ei
mi-a zis
după iubirea asta trăită o să fii un mort frumos

apoi închidea geamul cu rame de pământ
afară casele începeau să fie luate pe sus
ca într-o mașină de spălat
și ea se apropia de mine moment în care mă întrebam
de unde a făcut rost de aripi atât de repede