poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-03 | |
Te-ai așezat, ți-ai răsfirat picioarele,
Ești obosită, și rochia peste pulpe se ridică. Respiri din greu, ai alergat atâta, Dar râzi, și zâmbetu-ăsta stinge toate orele. Te joci, acum îți lași prin rochie sânii să se întrevadă Și aplecată mă privești și taci, Și coatele-ți sunt arse de lumină; Niciun respiro, niciun gând nu îmi mai lași. Știi bine în jocul ăsta cum te văd, Te sorb din ochi și tu-mi răspunzi mai aplecată, Și între coate aproape că lași totul să se vadă, Le-ai sprijinit stăpână pe genunchi, Și te-odihnești, te joci, nu îmi dai pace, Știi bine că dorința mea nu tace Dar ochii tăi ard tot, ca pe tăciuni. Și rochia ta se urcă și coboară, Lăsându-ți umerii și pieptul să transpire; E cald, și iarăși îmi surâzi Spunându-mi că-ți e bine, Și-n rochia ta se zbate lumea-ntreagă. Din păr obrajii ți se văd catifelați, Mai jos genunchii moi, și gâtul încordat, Lanțul subțire îți atârnă Legănând o amăgire, Și libertatea, atârnă de-o privire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate