frământ ghinda aia sau ce-o fi în mână și o să continui să o fac
până când probabil o voi sparge
nu prea merge virgula dar viața mea e făcută din virgule poate
o să fac un poem din asta cândva
nu știu ce să zic niciodată nu m-am putut obișnui cu discuțiile simple despre
pulovere sau despre cât de mult îmi place la munte pentru că asta nu se discută
asta se respiră din aerul de acolo sau printr-un abur de ceai în iarnă
care-i treaba cu nr 42 mă întreb și pe ce scrisoare a fost scrisă rugă mamei
acolo aș putea să merg și să stau o zi și 22 de ore să va zic doar numele și
3 cuvinte printre care verbul a iubi nu există pentru că el nu intră în contact cu mine la persoana I
și mi-am dat seama că eu te pot poziționa undeva între prezent și viitor
diferența între ele este de o octavă așa mi-ai zis cândva când aveai ochi de cer
când aveai ochii negri ca noaptea era totul frumos ca noaptea până și gustul
gustul mai ales gustul acela care mi-l amintesc sărat dar cine știe ce amintiri am eu
până și tu ai zis că nu ai avut niciodată numărul 12 în mâini nici măcar nu ai auzit de 11
dar te rog te rugasem și te voi ruga să nu uiți ce mi-ai zis de unitatea de măsură și mine
și de stelele alea ți-am zis să nu uiți pentru că eu știam că o vei face
și îți spun iar și iar bucură-te că ce e al tău e pus de-o parte și ochii tăi
vor rămâne mereu în pădure sau la munte unde dorești până și la mare
undeva într-o scoică sau buchet de alge
și totuși am zis că ești pe undeva la mijloc de drum păstrează-mi un loc
căci doar așa te voi găsi sper să nu fie o diferență de 12 între noi de locuri
sau de gene căci după aceea ne va fi greu să visăm sub același norișor
dar te rog să nu uiți că sunt aici mereu și i-am zis că sunt aripioara ei dreaptă
de la îngerul păzitor și când voi vedea scrisoarea voi putea să zic că da
timpul s-a cusut
ea citește române polițiste