Eu zbor, tu zbori, noi zburăm,
Prefăcuți în păsări de pradă,
Prea ocupați să conjugăm
Un verb și nu un gând ce stă să ardă.

E-un gând de foc împerecheat cu dorul
Spre care aripi mari ne poartă
Făcând să ni se pară zborul
Doar o iluzie creată crud de soartă.

Străbatem zări și chiar străpungem nori,
Neliniștea ne face-aievea zborul
Și ne-ntrebăm de ce în loc să zbori
N-ai fi putut să-ți zbori mai bine dorul.

Mie mi-e dor, și ție, chiar și nouă,
Noi toți ne chinuim să conjugăm
O stare ce ne rupe sufletul în două
Și ce ne face, din păcate, să zburăm.