În negru, te văd...
În negru, mă văd...
și tare- aș vrea să- ntorc privirea
și undeva acolo,
printre tăciunii negrii,
din verde să răsară
un roșu purpuriu.

Ce spui?!
E o iluzie!

In abanosul ăsta ce ne- nconjoară,
Tânjesc după culoare...
cu pensula o caut...
frenetic apoi încerc,
și- nmoi, și trag pe pânză două tușe...
și reușesc în albul de zăpadă
s- aștern și roz, și bleu...

Ooo! ce nuanță minunată
din verde- a răsărit
și tinde să cuprindă,
tot albul infinit!
Dar, nuu!
E negru...
doar negru, încremenit...

în jur de, 20 oct. 2012