O cutie goală zace într-un colț,
Se umflă-n umilințe,
O rază de-ntuneric îmi mângâie odaia rece,
Miroase-a vid.
Ușa s-a închis demult în urma pașilor tăi repezi,
Cheia nu se mai întoarce,
S-o fi plictisit și-a înțepenit.
Pe pat se-aștern cioburi de timp,
Mă gândesc că ar trebui să le arunc.
În definitiv, de ce să te mai aștept,
Când știu că te-am pierdut?!