Pe pervazul geamului,
cu ochii ațintiți spre stele,
o caut pe ea.
Privirea ta mi se înfige
în ceafă dureros,
dar n-o simt.
Coatele mă dor și eu
mă-mprăștii în Galaxii.
O caut cu fiecare părticică
a trupului meu
și tu mă simți;
îmi simți trupul răscolit
de dor,
de iubire,
de durere.
Îți aud scâncetul
lacrimilor rostogolite pe obraji
și foșnetul palmelor ce le șterg,
dar nu te privesc.
Ghiarele trecutului
mi-au străpuns tâmplele
și mă țin cu privirea
pironită-n Galaxii,
în trecut,
în ochii ei mari și sclipitori.

Simt palma ta umedă
pe umărul meu
și revin cu picioarele pe pământ
unde oasele albe
ale amintirilor,
mă-tâmpină,
poate prea vechi,
poate prea actuale…