Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?

Vă îngroziți de măcelarii ”doctori” ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin ”nevinovați” în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?

V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, ”popor” ce-și zic, de averi tentante!

V-au făcut ”stat”, plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!

Nu vedeți, orbi, cum Premier de-un fund de țară
Plânge de dor pe-un infractor că-l vrea ”afară”,
În loc poporul să-l slujească, el cel furat,
Să-și ”strângă inima”; că-i condamnat nevinovat?

Chiar de-s plecat mi-e iris lacrimi pe ecrane
Pierzându-mi timp, că-s în zadar, Marin, Ioane;
Chiar dacă spun să vă luați soarta-n mâini muncite,
Să fiți pe străzi strigând ”vrem alții, minți citite!”!

Ah, ce-aș mai sta să împărtășesc cum văd eu țara,
Dar nu citiți, sau și mai rău întindeți gheara
Să-mi sugrumați glas pur ce strigă, vă vrea bine...
Că ”știți voi tot, n-aveți nevoie de alți ca mine!”!!!.
11.02.2013