poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-07 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt De l’arbre de la vie, une à une, Les feuilles m’ouvrent les yeux. Ô terre aux couleurs qui donnent le vertige, Comme tu rassasies, Rassasies et fatigues, Comme tu enivres ! Ce qui rougeoie maintenant A tôt fait de disparaître. Bientôt le vent vibrera Sur ma tombe brune ; La mère se penche Sur son petit enfant. Je veux revoir ses yeux, Son regard est mon étoile Tout le reste peut s’en aller, s’effacer, Tout meurt, tout meurt volontiers, Seule reste la Mère éternelle D’où nous venions ; Son doigt joueur écrit Dans les airs fugitifs nos noms. 1919 (François Mathieu, Hermann Hesse, poète ou rien, Paris, Calmann-Lévy, 2012, p. 9)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate