Lasă vântul să numere zodiile
timpului ce trece prin noi,
spune-i pe nume
când îți plouă în gând și te-ntrebi unde-i ploaia.
Vântul o s-o ducă departe
la mine în vis,
să-mi scrie numele tău
pe asfalt.

Numele tău e o parte din globul meu ocular.
Când îmi intră vântul rece în ochi
încep să te strig,
îndoit de curburile plopilor
ce-mi ating umărul cald,
simt uneori sfârșitul plăcut.

Când îmi zici povești despre moarte,
vântul mă pune-n genunchi și mă roagă
să plâng cu ochii mei leneși
tot mai ascunși în palmele tale
de gheață.