| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2013-01-27 | | 
Aud în noapte câinii  La ei mă cheamă-n dulce glas, Prin beznă și prin negura unduitoare, A lunii pline de nori sechestrată, Să plec de lângă tine, să te las. Îmi spun că dragostea e terminată Dar nu, nu vreau să cred al lor îndemn, La piept te strâng, aștept un semn; Să-mi spui că fără mine vei muri, Că-n lipsa-mi ai înnebuni. Buzele tale sunt tăcute, În marea liniștii inima-ți navighează Și n-ai idee cât de mult mă lupt, Să nu-i aud, să nu-i ascult. De ce nu zici nimic ? – Nu vrei ? Îți mai aduci aminte, noi sub tei ? Câtă magie-ntr-ale clipe, De Venus și-Afrodita oferite ! E clar ! Amor aici nu e ! De te-am iubit, acum trecut-a. Urletul câinilor pare să confirme: A fost, n-a fost, nici nu mai vine. Te voi lăsa – nepăsătoare ? Și voi urma acea chemare. În avangarda lătrătorilor voi sta, Asta fiind menirea mea. Tu, prințesa mea de gheață, La cer ruga îți înalță, Căci al tău am fost mereu, Păcat c-am știut doar eu. Azi, eu Magul-Câine sunt Și de sus de pe colină, Pentru muritori de tină, În zori risipesc lumină. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate