am bântuit o viață întreagă
scormonind cu înfrigurare la temelia semnelor de întrebare
am visat păsări albe
surpau adevăruri mutilate
dar
soldații mei de plumb
n-au primit nici măcar onorul

am cotrobăit prin caverne în care falsitatea
făcea echilibristică pe lama bisturiului ce retezase ultima speranță
stalactitele purtau lilieci în păr jurând că a venit primăvara
dar
santinelele mele anunțau dezertări

cu mâinile goale
mi-am extirpat tumoarea
am tras spre mine arzânde veri
si-am respirat despletite candori de maci ce-și frâng trupul
surâsurile rătăcite printre colți flămânzi de viață
le-am predat necondiționat