colțul gardului ce nu se lăbărțase în deliru
de bocancii lu’ Hinduse că se rupse patrafiru
popii Gradu cu vecina a mai sinceră gagică
oacheșă ca alumina văzului prin găurică

de lemn verde de ulucu p'-un'e se chiombeau la teatru
puradeii lu Mănucu și cu mine unu patru
că bărbacsu bunăoară de v-am spus în strofa primă
dus cu tingire prin țară a prins faza cea intímă

tocma’ cân’ se consumase tot tacâmul și chifteaua
precum ochiu șase-șase de-a spart ăla șandramaua
cu ciocanu-n poarta mare poarta mică poarta-n casă
geamu’ sfânt de la intrare și fața bisericoasă

ce-i zicea la Pirandelă spovedită pe sub nuc
„te-aș ierta oiță belă da’ mă tem că nu apuc…”