Pe boltă norii pleoape mari deschid
Dulăul iernii pașii reci ți-i latră
Tu ieși din somn ca dintr-un negru zid
Pășind prin zi cu tălpile de piatră.

Nici albul proaspăt până sus la cer
Nu-l poți lăsa îndemnul să și-l scrie
Când știi că-n el nu-i nici un adevăr
Și-atât de sigur nici o bucurie

Speranțele înoată prin zăpezi
N-au cum s-ajungă-ntregi până la tine
Te chinui ca-ntr-un vis să le mai vezi
Și să le strigi da-s surde și bătrâne

Da-i surd văzduhul înnorat și mut
Copacii par sicrie înghețate
Niciunul ție încă așternut
Dulău-ți latră pașii mai departe.