Ninge cu speranțe, fulgi mășcați mă fură,
Albul te pictează în privirea-mi dură.
Răscolesc troiene și m-arunc agale,
Căutându-ți chipul prin zăpada moale.

Te cern din zăpadă, mâinile-mi îngheață,
Te cuprind himeric cu fiori de viață.
Te sărut demonic și cu pasiune,
Și te verși pe mine, și nu ai ce-mi spune.

Și-ți cânt revenirea, te pătrund cu șoapte,
Te sorb cu privirea în suspans de noapte.

Iar în dimineață când zăpada moale
S-a topit și falnic te duceai la vale,
Te-am băut, iubito, și credeam că poate
Vei trăi în mine, și-oi uita de toate.