Azi am găsit pe masă o poezie stricată, viermii colcăiau prin ea, am vrut să o arunc la gunoi, dar cineva din ea striga și cred că eram eu mai acum câteva luni când stăteam la masa de lemn și era ca și cum luam masa cu regi și toate tacâmurile erau aurite și scriam că te aștept și nu pot să mă opun acestui ospăț.


Stai cu mine o noapte, te rog
Și vei găsi în mine femeia pe care o dorești
Vântul va deschide geamurile, perdelele vor flutura
Porumbeii se vor fărâmița în cuvinte fragile, le vom aduna
Le vom pune pe pernă până când se vor trezi din nou
Cumva în alte corpuri și vor putea zbura și mai sus și mai sus
Ai fi ca la casa părinților, va mirosi a pâine caldă
Și laptele din cană se va vărsa pe foile în pârg
Dintr-o dată voi fi ști să-ți hrănesc fanteziile
Lângă tine voi crește neobișnuit de repede
Îmi poți îndrepta greșelile, mă poți stiliza
Niciodată nu vei ști la ce-ți folosesc așa albă
Cu spuma poeziei pe spate ca și când m-ar fi
Spălat niște zei înainte de întâlnirea cu tine
Vântul va deschide geamurile, perdelele vor flutura
Vom sparge sâmburi de hârtie, cerbii vor veni lângă pat
E chiar super la mine, am un înger proprietar de livezi
Ai să vezi ce vise ne aduce