Amintirea piatră neagră peste care râul trece
Izvorând sub fruntea caldă destrămată-n pieptul rece

Doar tic-tacul șterge urma dincolo de sens și țel
Drumu-i unu-ntotdeauna numai tu-l visezi altfel

Că nu duce nicăierea că sfârșitul e-n nimic
Unde ești de mai ești încă cel vânat de tac și tic

Prea bătrân să nu vezi rostul întrebării fără rost
Unde ești de mai ești încă cel ce nici nu știi de-ai fost

Răscolești întruna golul duci prezentul în trecut
Foaie verde ce uscată-i frunza verde ce-a căzut

Doar sub râu sub piatra neagră ca-ntr-o amintire zac
Cât mai sunt de mai sunt încă cel vânat de tic și tac.