este liniște
căci cineva a ucis timpul
cu pietre
doar sunetul unui joint pe care îl voi consuma
până la sfârșitul lumii
prăbușește bucăți de pereți
în jur

liniștea aceasta mă îmbracă în gânduri
ca și cum aș fi prins într-o cămașă de forță
și mi-e dor
mi-e tare dor
de cel pe care-l aștepți

admir nisipuri mișcătoare
și nemurirea însemnată pe o pagină
laitmotiv
și mă întreb
oare nu vrei sa alergăm prin vița de vie

mă opresc din pictat
și deodată te aud șoptindu-mi la ureche
hai să ne împrietenim
ca îngerii