tatuat în pielea mea arămie
ca un semn de toamnă
ucisă în septembrie
tocmai când frunza din mine
scutură verdele praf al ochilor tăi

tulbură-mi apele
tulbură-mi ploile mărunte
peste coastele tale să curg
șuvoi împlinit de viori adormite în cântec
și-n glezne toarnă-mi
vârtejuri de vânt
s-amețesc în cuibarul plin de neliniști

ca un clinchet straniu
și binecuvântat
când mă privești fără cuvinte
doar desenând linii și puncte
rar
cu degetul pe mine
cum ai spus

apoi acoperă-mă cu toți ochii
veniți să mă despoaie de tine
când carne din carnea ta hrănește stele
flămânde