Scoate-mă din ochii tăi senini
Și fă-mă pasărea din departare,
Să zbucium aripile uns de soare,
În al morilor vânt de suspin.

Scoate-mă din mătasea venelor tale
Și pigmentează tufănici cu mine,
Să-mprăștii dorul în odăile pale
Și să mă usuc de el când iarna vine.

Scoate-mă din recele subsol al destinului
Și aruncă-mă pe caldarâmul umed,
Să-mi smulgă mâinile ispitele delirului,
Să mă îmbrace lemnul putred.

Scoate-mă definitiv din tine,
E un ordin!