(un poem despre cum
mă cicălești - ah, cum îmi mai vezi
eul din pluș...!)

mâine voi ieși în stradă
purtând nu ca pe o povară, nici trofeu
un papuc enorm
cât spinarea
lipit peste cămașa asudată ...conjugalnic

din respect pentru răbdarea ta să-l împletești cu anii
din iubire
să mă ierți dacă
cenușăresele vor proba uneori papucul – doar tu
vei fi lăsată să-l încalți cu piciorul gol
și să-l modifici după măsura
din ce în ce fără măsură

sub papucul tău strada e cea care pare din pluș: prea multă liniște –
mă întorc docil acasă

dacă taci
nu mă mai vrei
dacă taci am murit