suntem pojghițe de sunete
precum spermatozoizii ne îmbulzim
vrem să accesăm mântuirea -
doar câte unul, rareori, străpunge membrana timpului

aerul se mișcă în cerc și cercul în spirală,
plămada intențiilor strică balanța
iar lumea renaște uluitor de identică
niciun viciu proaspăt, nicio virtute
.......................................................
am să mor (tac) de câte ori va fi necesar, până voi ajunge Dincolo
și-o să știu abia atunci care sunet mă va primeni – aici
mă acordează la nesfârșit (ce iluzie) o mână nepricepută
nici măcar la rău

- mai și râvnesc (șovăind) la mântuire?
mi-am parcurs golgota cu ...mijloace de transport în comun
și ereticul eu este cămila care va trece totuși prin ac –
speranța ultimă presupune să car impetuos poveri
iar cocoașele mele (umerii) sunt lichide

așadar, Lutule, îți aparțin, ai drept de autor asupra-mi...
iar sus sunt un sunet înfundat, consonantic
la bursa mântuirii sunt cotat
pe minus