poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-03 | |
Mai spune tu poete
-Mai spune tu poete, Acele dragi cuvinte, Sufletul să-mi îmbete. Și el privea așa pierdut, Nimic putând a spune Caci glasu-i era mut. Atât de mult o adora, Că stelele ce râd pe cer În ochi îi cobora. Luându-i înainte gândul, Al inimii avânt, Îi scapără cuvântul: -Nimic nu am a spune Caci nu pot să grăiesc. Þi-aș spune altfel câte-n lume! -De voce aș putea să-ți dau, Din gura unui mic izvor Eu glas aș vrea să iau, Și-atâtea zile câte ai Să-mi cânti urechii mele Cu duiosul tău grai. Din piept inima-i sare, Iar vocea-i prinde viață Ca murmur de izvoare. Cu-a ta privire-nveninată, Cu-albastrul ochilor tăi reci Ai mai curmat o soartă! S-aud din gura ta cuvânt, Nimic nu mi-ar mai trebui Și m-aș duce-n mormânt. Eu te ador, Cum nimic n-o să pot vreodată Și-acuma simt că mor! Ea sta în colțul ei cuminte Și-l asculta. ,,Sărmanul, Și nebun și fără minte'' În gândul lui își spune, Și-ar vrea cu veninoșii ochi Să dispară în lume. Dar ochii ei frământă În lacrime argintul Ce-l scapă luna blândă. Ea pradă sta pe spate, Șoptindu-i la ureche, Cu glas pe jumătate: -Mai spune tu poete, Acele dragi cuvinte, Sufletul să-mi îmbete.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate