poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-28 | |
n-am cunoscut pe nimeni
să cânte mai frumos decât mătușa mea de departe la sfârșit de masă bogată cu salamul de soia în valuri și creveți vietnamezi de se umpleau paharele până la înălțimea ochilor mei printre bărbații cântători de romanțe se făcea așa ca un vid suflat dinspre cosmos când se așeza pe scaun minunea mureau toți pe spate scaunul spunea mulțumesc și înviau și mai mulți cu sentimentele înălțate televizorul se închidea de la sine Mihaela la șapte Ceaușescu pe câmp floarea din grădină țara mea toată Irina Loghin era un punct negru o rolă pe covor un casetofon spart atunci când începea cea mai frumoasă mătușă de departe din lume să cânte îi tremurau sânii cât visul de bebe în dreptul ochilor mei și tata plângea îmbrățișat de toți unchii câteodată și popa era cuprins de farmecul vieții lumești călugărul fugea din vechiul schit urmărind ochi albaștri ca o corabie se legăna masa pe valuri spre spiritismul înaintat al glasului de sirenă cu buzele arc peste vremi umezind dinții alb-infinit și toată mierea din corzi plecau toți legănați de un vis rămânea până la cântatul cocoșilor vraja din veacul trecut unul în care lumea habar n-avea și de ce i se pregătește din o mie de zări și tunele cu mese de plastic afară și insule goale vă spun eu Irina Loghin era nimic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate