Umbrite piedestale, vorbesc trecute fapte,
suspine înnecate în lacrimi și dureri,
vestesc venirea umbrei, către eternitate,
înveșmântate-n rouă, deplâng venirea ei.
Pe-aleea-ntunecată de ramurile ceții,
apar timide trupuri cuprinse de regret,
sunt apăsate-n lumea de dincolo de viață,
sunt prinse în durere și-apar încet, încet.

Astăzi, în neputința, umanei regăsiri
s-a mai pierdut un suflet, ce pleacă temător
rămân amare gusturi și lacrimi deopotrivă,
rămân doar amintiri și scâncete de dor.