în fața blocului universul
copiii aruncă pietre spre centru
să-i schimbe traiectoria
le place rostogolirea și nesiguranța
plesnesc cu tălpile bile de aer
acestea exlodează în creiere
în cele ale maturilor care tînjesc
îmbrățișări
pupicii mîngîierile
sînt reminiscențe ale bunei simțiri

în fața blocului educația
scenetă cu actori trecuți
sau ascunși de perdeaua lăsată
peste viață
ascunzătoare

fetița de la doi
cu suzeta în gură
respiră
cum nimic nu ar fi
întinde brațele spre nimeni
și țipă

nimeni nu ia în seamă dorința sinuciderii la vîrste fragede
zîmbesc tîmpi
înțelepciunea nu are vîrstă
numai tendințe