paiang pe ochi apare cînd ochiul lunii-i stins
că-n noaptea siderală un nor a apărut
din îngerescul treacăt ca îngerul căzut
iar eu din neștiință aripa i-am atins
hai, vino-mi în odaie, tu, freamăt de fecioară
un Zburător sunt eu, te voi atinge-n noapte
căci am venit cu greu din ale Tainei șoapte
cu sufletu-mi cărunt, cu inima amară
se pregătește, fată, supliciul peste om
voința e aiurea iar dumnezeu e-n pom
căzut la rîndul său în funduri de Gheenă
nu știu cum s-a-ncheia această tristă scenă
vom fi sau nu vom fi... răspunsul să mi-l dai
căzuți la rîndul nostru pe Terra nu în Rai