poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-12 | | aștept trenul să mă ducă departe unde tu nu mai exiști și când nu mai există ca să-mi șterg lacrimile și florile din păr apoi să merg pe jos până la căsuța de la munte vreau să o demolez piatră cu piatră să o ia la vale iar în drumul lor pietrele să prindă viteză și să distrugă școala, iarba, casa, mașina, parcul, magazinele, barurile, sala de gimnastică, să se lovească de mingea de baschet, să ricoșeze în mare, iar din apă să străpungă pământul și să cadă spre cer dacă vor putea, o să te ia cu ele cât mai departe de mine spre locuri unde nu te vor mai găsi nici trecutul nici viitorul meu numai prezentul ți-l mai dăruiesc, o ultima secundă în care să-mi spui cât mai am de așteptat ca cineva să vină și să demoleze pentru tine case, ziduri, zile, zâmbetul... ieri mi-am dat seama că dacă tu nu vei vrea să te smulgi din ghearele ei, nimeni nu va putea, așa că astăzi stau in fața casei și privesc pietrele luând-o la vale și pe tine odată cu ele pentru că de ieri nu mai aștept pe nimeni
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate