poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-08 | |
am albit, am albit
e-o-he, plânsul meu înfundă rigolele și frunzele toate devin nepăsătoare și fumegă precum oasele tămâiate ale morților mai am ceva timp cât să cred că fiecare asfințit e doar un alt rictus al zilei și mâinile mi-au albit uite, și mâinile, în curând mi se vor usca și vor pocni cu zgomot sec, la fel ca nuielele când vântul suflă mai aprig ce-am albit, mamă, ce-am albit, că numai vitrinele de la strada mare mă mai recunosc reflexia lor mă urmărește până în bârlogul meu săpat în atâta logică și singurătate doar noaptea aduce cu ea un miros de sânge cunoscut doar de lama de ras când sentimentul ratării devine pregnant, precum tusea tuberculoșilor in curând, îmi vor albi și urmele pașilor prin orașul acesta stingher precum recruții la primul planton aș putea rătăci printre automobile și streșini până când lumina ar putea adormi și ea cu gura deschisă, ca după un atac cerebral mă refugiez în spațiul îngust al memoriei măcar acolo am un loc pentru fiecare învins
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate