Eu am să îți spun multe/
să îți zic ceva cu mai multe perspective decât o poezie/ cu mai multe cuvinte decât un roman rus/ ceva mai inventiv decât un cântec/ ceva mai memorabil decât coloana sonoră a versurilor de baladă
Dar
Degeaba sunt încăpățânată precum un copil
Și storc speranța
De parcă ar ieși un picur de realitate
Din mizeria asta în care trăim.
Putem totuși să împărțim o portocală
După câte umbre avem.
Câte umbre, câte secrete ascunse după perdea.
Dacă ar fi așa, tu ai rămâne doar cu aroma de esență de portocale,
Și aceasta foarte subtilă.
Doar două litere separ ”citric” de
”cinic”.
Și un picur de realitate mă separă pe mine de
Posibilitatea existenței tale.