Deodată mi-a fost pustiu și adânc
deodată - atât cât se sfărâmă de podea o oglindă mică
trei-patru voci azvârleau spre mine firave ace de lumină
Sunt încă aici încă aici n-am plecat
ochii deschiși mult prea larg
verde mat forestier bidimensional înghețat
degetele înlănțuite pe pieptene
pieptenele înfipt în păr
scenă de gen vermeeriană lângă fereastra întredeschisă
Ziduri albe paturi albe noptiere albe
știu
lumină albă curgând subțire printre oameni albi
doar ochii verde-cenușă tăiați cu stângăcie în pielea albă
plasturi albi mereu alții - alergie la leucoplast mătase hârtie rând pe rând
știu
multă lumină subțire ca zerul pe fața mea și ea din zer
chiuvetă albă braț alb pieptene alb
Dar eu sunt încă aici eu sunt încă aici