într-o zi o să-ți vină să iei lumea
ca un preș în picioare
să te ștergi de tot năduful,
vei spune
pentru câte nopți
mi-ajunge sărutul tău,
îți vei zădărnici orele
căutând un dram de adevăr,
dar nici adevărul nici dreptatea
nu încap într-un gram de iubire;
vei măzgăli poeme
cum că dragostea e un butoi dogit
cu parfum de femeie

mâinile tale ar putea să schițeze
toți pruncii cu guri lacome,
ar vrea să-mi dea drumul
pe tobogan
să-mi aplaude zborul

”mami, când se face noapte?”

sunt patru ceasuri
dincolo de ora surdă
și sufletul meu se întinde
peste umbra ta
ssst, dormi cu mama
leagănă copilăria ca o pecete
peste întuneric

și nu vorbi de umbre.