Îmi las toate visele
Și nesăbuințele
Dorințele mele toate
Să fie alchimizate.

In cristale negre, pure
În diamante prețioase, rare,
Cu a iubirii fulgerare
Ce e laborator de transformare.

Aceste negre diamante
In milioane de-ani au fost create
Sunt foarte prețioase, se știe prea bine
Căci sunt zidite din prea multă iubire.

De-atâta iubire și lumină
Par a fi negre, dar e amăgire
O particică dacă iei din ele
Iradiaza ca lumina din stele.

Căutatorii le găsesc mai greu
Ascunse sunt de Dumnezeu
Se-arată numai cui ii este dat
Ce a avut puterea de le-a alchimizat.

Apoi poate să dăruie
Scântei din ele , părticele
Ca să fie bază ori temelie
Tainelor din alchimie.

Dorința aceasta e dorul de iubire
Dor de frumusețe și reîntregire
Căci nu te poti juca, nici să trișezi
Când Adevarul pur începi să îl percepi.

Și nu-ți mai arde de dorințe fade
Când simți că adevarul îți e frate
Când știi că Totul e Iubire
Ce hrană-ți este în eternitate.