Focuri de primăvară
de Lucian Blaga

Îngânând prin văi tăria
Sună ramul, sună glia.
Focuri ard albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinși de duhul înverzirii -
Prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
Gândul ni-l desmărginim.

Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veștminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărâm ce-l bănuim.

Căutăm pământul, unde
mitic să ne-alcătuim
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.


Motto: „alba-neagra cu natura!”

Focuri (la grătare) de primăvară - parodie

Terminând acum „tăria”,
Că s-a dezghețat iar glia,
Focuri ard ca niște ruguri
Pe grătare, pe sub muguri.

Gălbejiți, spre înverzire
Prin păduri ne-nsuflețim
Și deshidratați din fire,
Vin și bere cam râvnim.

Sfârâie și micii iară
Și prin fumul gros ghicim
Cefele, că-n primăvară
Musai să ne-nzdrăvenim.

Și băgăm în noi pe unde
Mari proverbe-alcătuim:
Despre minte, s-o deschidem... !
„Tulai! Luni... de ne trezim!”