Ca-n basmul cu broscoiul-prinț… dar poate altfel…

te-a găsit plutind în derivă printre pet-uri,
pline cu esoesuri și speranțe aproape marinărești,
te-a pupat pe buzele livide de la supradoza de tutun,
practic te-a însuflețit…
Pervers mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă
te-ar fi pupat în fund?
Mai primeai un bonus?
Măcar un tichet de răzuit?

Pe tine prietene Muza te posedă,
după bunul ei plac…
Și chiar o face de plăcere,
repetat, te încalecă neîntârziat,
reciclând la nesfârșit orice șuvoi poetic
pornit dintr-o nouă,
și iar apoteotică stare erectilă.

Emoționant penis captivus…
Captivant rigor mortis al
aripii de înger din care-ți fu ruptă pana
tocmai bună de scris
poezie de dragoste,
tocmai bună de mânat caii Apocalipsei
înapoi în grajduri!

Îți condamn Muza la sclavie,
tandrețe silnică pe viață,
și 100 de strigăte de plăcere în fiecare zi,
numărate la stâlpul infamiei
din cel mai lucios și mai bun oțel-inox!.
Din cel mai trendy loc din oraș…

Stâlcită în bătaie
de joc va fi,
de va fugi de la tine. Îți spun!
Va fi apoi, spre deliciul cetății
plină cu dilimandroși,
unsă energic cu miere și tăvălită
intens de către toți
în pene …

…Cât pentru două aripi.