O pală de vânt misterios venit din
stele se pare că nu întâmplător rătăcit
printre noi purtătorii de steme aici
în Þara Dorului tocmit ești Gelule
să fii sălaș frumuseții și înțelepciunii
cu soarele și luna de-o parte și de alta
cu măreția care vine din adâncuri
precum limba în care ne nuntim ușor
descifrându-ne existența divină căci
nu există ceas de taină în care să
nu fii și tu sărbătorindu-ne un pic
albastru un pic rebel intrând în casele
iubirii ziurel de ziuă frumos dresor de
îngeri și ai firii românului mărinimos
o pală de vânt ziceam Gelule o mână
de om trăgând brazde lungi pe cer
cam cât să nu fim singuri și duci vocile
luminii spre altare dincolo de calendar
unde porți nedescuiate până acum sunt
vrăjite cu chei simple și ca un dresor
de îngeri ni le dăruiești în țara – dor
si-a dorurilor toate...