E atâta lumină azi,
cu atâtea culori dansând în ea de jur-împrejur,
că dacă ți-ai întinde inima după ea
și ai atinge-o cu sufletul,
ți-ar crește un fluture, doi, undeva pe la tâmple -
acolo unde ți-e atât de teamă
că ți s-a încheiat primăvara
ca o cămașă
peste trupul din care tu ai lipsit tocmai atunci...

- Mă, stai, naibii, la un loc,
ce ai? Ți-a intrat bunica în ochi?
Și nu mai călca iarba aia...,
încă aștept să înflorească.