contururi foșnesc pe sub umbre și pier
în urmele pașilor de pe trotuar
își face pe-ascuns frica-n inimi cuibar
precum rugina pe sub pleoape de fier

în simetria din nori fulgere par
tiparele clare zidite-n echer
se surpă în neant gândul sterp și apter
în necuvintele lipsite de har

e cheia de boltă poartă spre viață
ca pâlnia dintre Ioan și Isus
tărâm de odihnă loc cu verdeață

în cele din firea de jos și de sus
năluci din tăciuni și sloiuri de gheață
din șoapte cuminți și plânset răpus