când ai plecat într-o seară de-acasă
au curs din lună cazane de smoală
cuvintele au murit în cerneală
și iarba din stele-a fost răpusă de coasă

se răsucește-n sine pâinea pe masă
în patul tău râd fals păpuși de beteală
miros pustiu pașii din camera goală
și chipul tău drag din oglinda pioasă

infanta Isobel curge-n clepsidre
ca fluviile ce-nconjoară Edenul
drapel străin strângând de silă-n brațe

culori de zori s-au izvodit pe elitre
iubiri de fluturi cutremură polenul
tribut nu mai plăti nopților hoațe