știu străine
și mie îmi e dor de cineva care nu are să fie
sunt la fel de strâns între oameni ca tine
îmi rezem capul în apă și caut dincolo de aparență
lumea în care trebuie să mă nasc
stârnesc rădăcinile pământului cu nepăsare
oblig teama să se rătăcească în mine
las palmele să altoiască păcatul stâng cu păcatul drept
într-o urmă de zâmbet plouată pe asfalt
acolo unde se întâlnesc toate și se plac în ură
acolo unde se întâlnesc toți și se dezbracă de noi
doar ca să fie