Văzându-i doar pe alții că-s bătrâni
Iar eu mereu cu ramuri verzi în mâini

Trecând prin primăvară ca prin vis
Cu drumul cald al dragostei deschis

Nădăjduind doar flăcări nu cenuși
Și neîncuiate-n nici o parte uși

Așa mă-mping năuc spre viitor
Crezându-l tot al meu și nu al lor

Pe-o vreme de-așteptare și-amăgire
Purtând mereu cămăși de tânăr mire

Aflat mereu la pândă și la prins
De nici o nouă-nfrângere învins

De nici un vânt izbit și spulberat
Mie-mi nechează-un cal de împărat

Doar alții mor, doar alții sunt bătrâni
Mie-mi dau flori iubirile în mâini.