rememorez fiecare cuvânt din adevărata trăire
rostit de femeia ultimului tangou nedansat
recunosc ritmul și rescriu un rost rebel
rugându-mă cuvântului sedus deja
reașezat sărut pe buzele de foc
reazem al mersului cu noi

suspină aducerile aminte pe prispa troienită
secunde neîmplinite adunate-n ireversibil
sens regăsit alături de femeia întâlnită
suficient de demult să o pot admira
surâzând iar când există iubirea

șuvoaie de neîmpliniri m-au însoțit în timp
și poate că a fost mereu doar vina mea
șoptesc și mă cert înspre apusul alb
știind că-i grizonat acest popas

trăind prin fiecare gest al omului iubit
tresare bucuria revederii viitoare
te aștept de-o viață laur din vis.