pe capota autobuzului
cerul își trântește burta umflată de păsări
pârâie și se crapă
apoi răsăritul
o rolă de leucoplast
ni se lipește pe gură
ne zbatem pe bancheta din spate
mârâim înfundat
*
acolo pe colț -stația
la tonetă vindeau bilete înghețată polar șarlotă
se umpleau sifoane era zgomotul verii
înserarea vira printre rondurile cu pansele
turbioane de praf violet
vânzătorii își bandajau degetele explodate
la cină se beau șprițuri
în jurul coșului de pâine
șoptește vocea americii

peste fânânile arteziene vrăbiile miros a șampon
de urzică

te gândești la ale tale
în tăcere
poate și tu ai citit undeva
despre cum dragostea
e un șir lung de cratițe murdare
le spălăm cu rândul
mă gândesc la cuvântul tix
un cuvânt care nu mai există
ma gândesc la oameni care spuneau cuvântul tix
și nu mai există

lângă semafor un copil scoate elefantul de plastic apasă pe burta moale
prin rafala subțire o dâră de curcubeu izbește geamul
din afară chipul tău e o pata frumoasă
dinăuntru

coborâm la prima
o luăm pe jos înapoi acasă