poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-04 | |
Aș pune-o frunză pală de rogoz
în poarta mândrei, dar nu am curaj. Și parc-o văd cum dă caprei furaj, grăbindu-se să plece la colhoz. Am telefonu-n priză, la-ncărcat. Nu am s-o sun: în casă n-am semnal; mai bine-i scriu în praf, cu un pumnal, o poezea c-un ied abia-nțărcat. Îi pun un titlu: „Martie senin”. Se spune că un tren întârziat avea un singur călător, cam beat: golise-o damigeană cu pelin. Pe-acela-l aștepta a sa muiere și-un țap de bere la restaurant. (Fie vorba-ntre noi, cam torturant, căci berea după vin nu e plăcere.) Când seara cea albastră a venit, și trenu-a dat semnalul de sosire, bețivul nostru, plin de-așa mâhnire, dând ochi cu soața, s-a îngălbenit. Părea că-n fața sa e o fantomă cu-o bluză dintr-o draperie-albastră. (Nu vi se pare-oricum și dumneavoastră că omul nostru cam intrase-n comă?!) Și, delirând, plecă încet spre casă, urmat ca umbra de acea stafie. Unde-au ajuns, doar naratorul știe, dar să vă spun pe mine nu mă lasă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate