poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-04 | |
Am rămas fără speranțe, de țărână să mă scutur
Umerii mi ții în brațe, și iar ochii grei îi simți Cum apasă vârf de halux. De-un pătrar o văd legată, mătasea ce mi-o înnod Nu există cale-ntoarsă, miezul l-a ochit un corb. Papetar cu umbre-n degete, și povești nemângâiate, Stai tăcut ca să așezi, într-un raft, potențe mate. Aburi care cer condens, vrăbii cu stomac zbierând Până-n fluierul piciorului, orice povară am să-ndur. Trage-n jos, piatră de moară, n-am să cad ca să mă rog Pe coloană vertebrală, spre un sus făr’ de ocol. Capete rase din pântec, se apleacă făr’ să știi Cine ești și de ce-ți pare, că ai piscul poleit, Munte care nu te miști, vrei ca să vin eu la tine? Chiar și dac-ai ști grăi, tot străin îmi vei rămâne.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate