poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-24 | |
acum două seri urmăream ambulanțele
de la etajul meu înalt din blocul cu parter înalt și chioșc de ziare treceau una după alta fix pe strada pe care o traversez zilnic și unde în urmă cu niște ore îmi strângeam cheile, portofelul, mănușile ce tocmai îmi căzuseră din geantă după ce mi-a fost tăiată iar el a fugit fără să ia nimic nelăsând în mine nicio reacție trăiesc cu impresia că dacă îmi voi lipi mâinile de urechi voi vedea mașinuțe miniaturale într-un șir perfect, căutat – roșii, albastre, împinse dintr-un capăt al universului cu o forță divină iar de undeva din stânga luminile vor construi umbre iar umbrele vor construi oameni odată cu marele început vântul va porni și va scoate la iveală chipuri arse, ridate, unele înspăimântătoare pe trotuar, cât mai departe de strada pe care era să-mi pierd cel mai important: cheile cheile care mă aduc în casa mea, în hainele mele iar când privesc cerul de aici și e dimineață în jos se desfășoară ascunsă și aproape neclintită lumea și cât mai pot să-mi imaginez dincolo de supermarketurile în care cuplurile își selectează cu interes meniurile chiar dacă ei nu contează și nici fericirea lor nu contează și nici drama, patima, viciile mă gândesc că pot să-mi vâr asta adânc în subconștient astăzi îmi venea să-ți spun că și mie mi se întâmplă uneori să visez ceva și pe urmă să trăiesc toata ziua cu senzația aia ca deunăzi când am văzut la tv un campionat m-am gândit la tine non stop până am văzut ambulanțele și mintea mi s-a blocat și începusem să o iau razna în fața geamului pe căldură 0 acum te văd mai clar și te pun în centrul inimii unde nu se face noapte niciodată. așa e mintea mea acum – atât de neîncăpătoare. buimăcită îmi trag pardesiul pe mine și dau să mă întorc caut un transport în comun și un telefon public sunt docilă aș bea ceva până aștept să apară fie de s-ar prăbuși un avion sunt atentă, nespus de atentă, dar nici de data asta și mă întorc, cu un simplu reflex îmi număr vinile, grijile, nevoile, absențele nu ești tu cel care să-mi tulbure hăurile atâta vreme cât singure apar și singură mă lasă într-o nouă piele sau prinsă într-o fotografie în care se văd așa: o creatură desprinsă de corp și în ochi o gaură imensă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate